Uneori gandim ca oamenii ar fi mai interesati de Dumnezeu si de mesajul Evangheliei, daca ar vedea mai multe semne si miracole. “Această generaţie este o generaţie rea. Ea caută un semn…” (Luca 11:29).

Domnul sărăcește și El îmbogățește, El smerește și El înalță. -1 Samuel 2:7

Este o distincție între favoarea naturală și cea supranaturală. Favoarea naturală trebuie câștigată, dar favoarea supranaturală este un dar al bunăvoinței lui Dumnezeu.

Slujim într-o lume a boabelor de grâu, a semințelor de muștar și a perlelor: a lucrurilor mici, care nu se văd, dar care au un impact atât de mare!

Faptul că ne grăbim și o luam înaintea lui Dumnezeu nu înseamnă și că vom ajunge mai repede la destinație sau că ne vom împlini mai rapid visurile.

Frica de necunoscut ne paralizează voința și este o provocare pentru mulți oameni. Lipsa viziunii cu privire la viitor poate să producă teamă, dar prezența lui Isus în viața noastră aduce lumină, claritate și vedere pentru a merge încă un pas înainte.

Satana are o strategie de a-i înșela pe credincioși și de a-i face să pună la îndoială credincioșia lui Dumnezeu de a răspunde rugăciunilor. El ar vrea ca noi să credem că Dumnezeu Și-a astupat urechile la strigătele noastre și ne-a lăsat pe noi să ne rezolvăm lucrurile pe cont propriu.

Era noaptea dinaintea răstignirii lui Hristos. Isus Și-a adunat ucenicii în camera de sus, pentru a-i pregătii pentru plecarea Sa de pe pământ. După ce împreună au luat parte la cină, Domnul a luat un ștergar și a început să spele picioarele bărbaților prezenți.

„Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari” (1 Corinteni 1:27).

„Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător” (1 Petru 2:23).

Un adevăr uimitor în legătură cu suferințele lui Hristos este că El nu S-a apărat nici măcar o dată împotriva celor care se purtau urât cu El. Isus nu a pedepsit pe nimeni și nu a ripostat niciodată, în niciun fel.

„Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.”(Ieremia 17:7-8)