Conflictul este o parte naturală a creşterii noastre şi a vieţii de familie. De ce? Pentru că suntem fiinţe umane, cu dorinţe, idei, atitudini, nevoi, sentimente, comportamente, temperamente şi scopuri proprii; când acestea diferă, poate interveni conflictul.

Index Curs

Conflictele în sine nu sunt o problemă, ci reacţiile noastre faţă de ele. În multe cazuri, cuplurile nu abordează deschis conflictele, pentru că nu i-a învăţat nimeni cum să o facă şi, ca rezultat, conflictele sunt îngropate şi pot ieşi la iveală mai târziu, împiedicând dezvoltarea normală a relaţiei.

O veste bună: Conflictele oferă oportunităţi pentru dezvoltarea relaţiei!

Între ce atitudini putem opta atunci când ne confruntăm cu conflictul?

Există câteva posibilităţi:

1. Retragerea – când ai tendinţa de a vedea conflictul ca inevitabil şi de nerezolvat, s-ar putea nici să nu încerci, ci să te retragi, părăsind fizic sau mental locul scenei.

- este o abordare care nu duce la dezvoltarea relaţiei; poate fi utilă numai dacă este un pas spre calmare înainte de rezolvarea problemei, caz în care trebuie luat angajamentul clar şi specific de a discuta şi rezolva conflictul.

2. Câştigarea – e o abordare care intervine când pui propriile interese pe primul loc şi vrei să câştigi indiferent de cost. Este abordarea la care recurg mai ales personalităţile dominante. Rezultatul ei presupune atingerea scopului cu preţul sacrificării relaţiei.

3. Cedarea – e abordarea care sacrifică scopurile personale pentru evitarea conflictului; se întâlneşte mai ales la personalităţile neconfruntative.

4. Compromisul intervine când fiecare lasă ceva de la el pentru atingerea acordului. Poate implica sacrificarea unor valori proprii.

5. Rezolvarea este abordarea care întăreşte relaţia.

Preocupare mare pentru relaţie

Împlinirea                                                                                            Împlinirea

nevoilor în                                                                                           nevoilor în

măsură mică                                                                                        măsură mare

Preocupare mică pentru relaţie

Cum se ajunge la rezolvarea conflictului?

1. Prin respectarea modelului de autoritate stabilit de Cristos.
   1. Fiecare aduce perspectiva lui Dumnezeu în situaţia dată.
   2. Cuvântul final îl are soţul în calitate de cap al familiei.

2. Prin respectarea regulilor de comunicare adecvată în cazul unui conflict.

LEGĂMÂNTUL COMUNICĂRII[1]

1. Vom exprima iritarea şi lucrurile care ne deranjează la celălalt într-un mod iubitor, specific şi pozitiv şi nu le vom ţine în noi, nici nu vom adopta o atitudine negativă în general.

1. Voi recunoaşte că eu am o problemă în loc să afirm că tu faci un lucru sau altul.
2. Nu voi amâna aşteptând momentul potrivit pentru mine să îmi exprim iritarea şi nemulţumirile.
3. Voi lămuri pentru mine însumi / însămi care este motivul nemulţumirii mele. Mă voi întreba de ce mă irită sau mă nemulţumeşte această problemă.

2. Nu vom exagera şi nu vom ataca cealaltă persoană în cursul unei neînţelegeri.

a. Mă voi limita strict la chestiunea discutată.

b. Voi aştepta câteva secunde pentru a-mi formula gândurile, aşa încât ele să exprime cu acurateţe ceea ce vreau să spun.

c. Voi lua în considerare consecinţele cuvintelor pe care le voi spune, înainte de a le rosti.

d. Nu voi folosi cuvinte precum: întotdeauna, niciodată, toată lumea…

3. Vom căuta să controlăm nivelul emoţional şi intensitatea argumentelor (fără strigăte, furie necontrolată, intenţia de a-l răni pe celălalt).

a. Ne vom opri pentru o vreme pentru a ne calma dacă vreunul dintre noi vede că sentimentele lui de mânie sporesc prea mult.

b. Înainte de a spune ceva, mă voi gândi dacă mi-aş dori ca aceleaşi afirmaţii să-mi fie adresate mie cu aceleaşi cuvinte şi cu acelaşi ton.

4. Nu vom îngădui niciodată „să apună soarele peste mânia noastră” şi nici nu vom fugi unul de celălalt în timpul disputei.

a. Îmi voi aduce aminte mie că, dacă îmi voi controla starea emoţională, voi contribui la rezolvarea mai rapidă a lucrurilor şi cel puţin unul din noi va fi mai puţin înclinat să fugă de problemă.

b. Sunt dispus să fac un sacrificiu personal.

c. Nu voi profita de partenerul meu deviind discuţia.

5. Amândoi vom căuta să nu îl întrerupem pe celălalt atunci când vorbeşte.

            a. Este important ca cel care vorbeşte să fie la obiect şi concis.

b. Îmi voi aminti că, dacă îl întrerup pe celălalt, el nu va mai putea să mă asculte la fel de bine ca atunci când aş fi aşteptat să termine de vorbit.

c. Voi pune în practică Prov. 18:13 şi Iacov 1:19.

6. Vom asculta cu atenţie ce spune celălalt şi nu ne vom concentra în acel timp la ceea ce vom răspunde ca defensivă.

7. Nu vom invoca eşecuri trecute ale celuilalt în cursul discuţiei.

a. Îmi voi aminti că un eşec trecut a fost discutat şi iertat. Adevărata iertare înseamnă că nu voi mai aminti acel lucru celuilalt.

b. Îmi voi aminti că a invoca trecutul îl împiedică pe celălalt să se dezvolte.

c. Dacă mă surprind amintind trecutul, îmi voi cere iertare.

8. Când ceva este important să fie discutat pentru unul din noi, este important pentru amândoi.

a. Când nu doresc să discut ceea ce vrea celălalt să abordeze, voi spune: „Ştiu că acest subiect e important pentru tine şi vreau să te ascult chiar cadă îmi e greu.”

b. În aplicarea acestei înţelegeri şi a principiilor de comunicare, vom elimina posibilele interferenţe în discuţia noastră (radio, TV, desfăşurarea altei activităţi în acelaşi timp) şi vom privi în ochi unul pe altul.

Data: ________________________

Semnătura                                                                   Semnătura

soţului_______________________                           soţiei_________________________

Index Curs

Material extras din cursul „Căsătoria și familia”, scris de Lucian Oniga, și se adresează în special tinerilor ce urmează să se căsătorească. Comandă acum pachetul carte + DVD de aici.