Shiatsu este o combinație de tehnici japoneze de masaj și practici de medicină tradițională chineză. „Shiatsu este un cuvânt japonez: ‘shi’ înseamnă deget, iar ‘atsu’ presiune. Dar shiatsu este mai mult decât presiune cu degetele. Este o combinație de tehnici diferite, cum ar fi: presiune, agățare, măturare, scuturare, rotire, ținere strânsă, vibrare, apucare, ridicare, ciupire, rostogolire, lovire ușoară. Călugării japonezi care au studiat budismul în China prin secolul al X-lea s-au întors în Japonia cu metode tradiționale de vindecare. La început shiatsu era folosit doar în mediu privat, dar în anii ’50–’60 practicieni precum Namikoshi și Masunga l-au transformat într-o terapie profesională.

Astăzi, meditația și vindecarea de sine sunt incluse în masajul terapeutic japonez și, sub această formă, câștigă popularitate în occident de când a fost introdus prima dată în anii ’70. PRINCIPII DE BAZĂ Hazel Chung ne spune pe pagina web că: „Shiatsu este un echilibru – un dans – între practician și primitor, în care puterea de vindecare a amândurora se manifestă asupra fiecăruia dintre ei pentru a limpezi și a echilibra forța vitală a vieții, cunoscută sub numele de Qi.” Cum se poate vedea din acest citat, există o legătură clară între shiatsu și forța vieții.

Mai există în shiatsu și o dimensiune adăugată, care nu se găsește la multe alte tehnici – un raport unic între practician și client. „Comunicarea prin atingere” dintre practician și client este fundamentală și în consecință am putea spune că sistemul de credințe al practicianului poate fi o problemă majoră în shiatsu. Deși s-ar putea să existe asemănări de natură filozofică între acupunctură și shiatsu, în ultimul caz nu se folosesc ace sau vreun alt dispozitiv. Practicianul face mișcări blânde pentru a repune în echilibru un ch’i instabil. Pentru a echilibra energia ch’i acupunctura are nevoie de ace, în timp ce în shiatsu practicianul se folosește de degete, de mâini, de genunchi sau de coate.

„De la un capăt la celălalt există un duet în mișcare, iar faptul că practicianul își folosește amândouă mâinile – mâna-mamă și mâna-mesager – permite o mișcare continuă. Clientul 2 nu simte nicio durere, ci, dimpotrivă, un sentiment confortabil de parteneriat în procesul de trezire a puternicelor forțe de vindecare de sine. Meditația reciprocă asupra originilor respirației profunde limpezește mintea și permite oxigenului proaspăt să reumple și să reîntinerească organele interne, astfel încât un sens mai adânc al conștienței de sine ia naștere și are loc vindecarea.” [Hazel Chung – Practician de Shiatsu (pagină web).]

EFECTE

Shiatsu are propria zonă de vindecare asupra căreia acționează puterea vindecătoare. Se poate da un diagnostic prin oricare din următoarele acțiuni: atingere, masaj, ascultarea sunetului vocii și atenția acordată mirosului trupului și a respirației; se pun întrebări despre istoria bolii, obiceiuri, preferințe; se privește forma și culoarea corpului. Prima din aceste acțiuni, „setsu-shin” este cea mai importantă, adesea diagnosticul și tratamentul fiind identice. În timpul masajului practicianul poate obține informații pentru a stabili diagnosticul. Această informație se va schimba întotdeauna pentru că energia este schimbătoare, dar practicianul poate să răspundă imediat la această schimbare.

După cum am descoperit deja, practica shiatsu se bazează foarte mult pe ch’i, forța vieții,dar mai folosește și cele cinci elemente naturale: pământul, metalul, apa, lemnul și focul. Simptomele corespund unuia dintre cele cinci elemente, iar tratamentul se stabilește în funcție de aceste asocieri. Un practician va încerca să fie sensibil și să simtă energia din corpul pacientului. Împreună vor încerca să simtă zonele unde este exces de energie și transferul acesteia în zonele de unde lipsește. Apoi vor aștepta clipa de ușurare care va atinge persoana în sens fizic, emoțional și spiritual.

Se presupune că Shiatsu întărește sistemul imunitar și fiind practicat în mod consecvent, poate fi trecut la capitolul medicină preventivă. Personalități ca Liza Minnelli și Henry Kissinger au practicat shiatsu. Totuși trebuie să fim conștienți că acest aspect nu face shiatsu nici mai bun, nici mai rău. Într-adevăr, pentru un creștin evanghelic cred că devine evident că și din practicarea acestei metode se ridică probleme serioase. De exemplu, ni se spune că shiatsu presupune că fiecare persoană este, înainte de toate, responsabilă de sănătatea și de bunăstarea ei și că tehnica nu are nimic de-a face cu chemarea lui Dumnezeu, ci doar cu omul însuși. Practicienii shiatsu vor să arate că există o diferență clară între ceea ce practică ei și ceea ce practică medicina occidentală.

Citim: „Medicina occidentală nu este conștientă de în- semnătatea unică a atingerii – forma esențială de comunicare între două ființe umane în lupta pentru potolirea durerii – gest care, dacă nu a dispărut, cu siguranță s-a minimalizat. În mod ironic, în toate culturile din toate timpurile, importanța atingerii – simpla atingere în sine – a fost percepută ca cel dintâi mijloc de alinare a durerii. Medicii din clinicile de Vest fac vizite rapide, iar la sfârșitul zilei verifică listele de pacienți, dar fără să existe vreun gest de atingere.” [Hazel Chung – Practician de Shiatsu (pagina web).]

Este de remarcat importanța acordată atingerii. Ce se comunică în momentul atingerii? Ce fel de putere este transmisă sau ce forță este canalizată pentru a permite altor puteri să se elibereze și să vindece? Alte aspecte recomandate în practica shiatsu: Limpezirea minții – o practică periculoasă, care poate duce la tot felul de complicații pentru că nu poți ști niciodată ce anume îți va umple mintea în acel moment. De asemenea, o dată ce ți-ai eliberat mintea și ai intrat într-o stare alterată a conștienței, există posibilitatea ca spiritele străine să intre în tine și să nu le poți opri.

Respirația profundă – încă o tehnică folosită pentru a determina o stare alterată a conștienței, după cum a fost descrisă mai sus. În paginile de internet ale lui Hazel Chung este descrisă o tehnică de concentrare asupra unui punct situat la 3,81 cm sub ombilic, punct cunoscut sub numele de „ki-kai” sau „oceanul de energie”. Odată ajuns în această poziție, poți să și fredonezi încetișor pentru a ajunge la o res- pirație profundă și la limpezirea minții. Acesta este doar începutul, urmat de un gest de atingere a unui punct important, denumit „go kuku”, însemnând „munții care se întâlnesc”. Apoi, ni se spune că: „Această formă simplă de atingere de sine are efecte asupra organele interne. Prin puterea de concentrare poți stârni o reacție. De exemplu, când te apleci înainte, concentrează-te pe rinichi în zona lombară. Aici Qi se va întări.”

CONCLUZII

1. Sistemul de credințe care însoțește Shiatsu nu este compatibil cu credințele creștine. Oricine se deschide unui asemenea sistem intră în conflict cu învățăturile lui Cristos și caută să servească doi stăpâni, ceea ce este imposibil.

2. Practicile Shiatsu înseamnă să-ți pierzi controlul de sine și să-l cedezi fie în mâinile practicianului, fie, și mai grav, unui spirit din spatele practicianului. Orice cale am adopta, în calitate de creștini evanghelici, facem ceva rău, în sensul că ne încredințăm pe noi înșine, din punct de vedere spiritual, altcuiva decât lui Dumnezeu.

3. Concluzia clară este că Shiatsu nu se potrivește cu Creștinismul, mai ales pentru că se bazează pe forța vieții, și nu pe puterea lui Dumnezeu.

Sursa: Ellel Romania